Într-o lume în care preocupările zilnice ale românilor sunt îndreptate mai mult către activităţi financiare, reprezintă Opera Română un lux pentru români sau se vrea văzută ca o activitate la care au acces doar cei iniţiaţi?
Răzvan Ioan Dincă: Ne aflăm într-adevăr într-o epocă a permantei circulaţii, a vitezei de reacţie, a vitezei de a lua decizii, dar noi venim ca şi contrapunct la acest tip de viteză, cu nişte spectacole care durează două ore şi jumătate-trei… Pentru a veni la Operă nu trebuie să ajungi cu două minute înainte şi să pleci imediat după, vrem, şi oferim deja spectatorilor, posibilitatea unei experiențe complete. Adică în mod normal, un drum până la Operă poate să dureze şi cinci-şase ore cu tot cu spectacolul respectiv şi important ar fi ca acel drum să nu pară nici o forţare a timpului, nici o forţare a nevoii, ci să răspundă practic unor necesităţi simple.
Cred că e plăcut ca într-un spaţiu primitor să poţi bea o cafea şi să poţi asculta totodată comentariile celorlalţi spectatori despre spectacolul la care asişti, să te întâlneşti cu oameni de calitate, să urmărești cele întâmplate pe scenă şi să percepi prin toate simţurile ceea ce artiştii, scenografii, regizorii, interpreţii muzicali și orchestra transferă către public, și anume acel tip de emoţie, acea emoţie totală, adică nu doar cea auditivă, ci şi cea vizuală, senzorială. Opera e un loc complex şi dacă nu rămâne doar un gen al artei spectacolului ci se îmbracă într-o formă a petrecerii timpului liber, într-o zonă adresată oamenilor care au şi inteligenţa, şi timpul, şi dorinţa, şi aplecarea, atunci Opera reuşeşte să se impună ca fiind printre primele posibilități chiar și atunci când ai timp liber și nu ştii exact cum ai vrea sa-l petreci.
Eu cred în oamenii ordonaţi, oamenii care îşi pot face timpul de aşa natură încât să acopere toate necesităţile pe care le au, dar să stea și cu copilul acasă, iar aici oferim o alternativă, adică dacă aveţi copii cu vârsta cuprinsă între 3 şi 6 ani puteţi veni cu ei la Operă pentru că în timpul spectacolului oferim posibilitatea să vă lăsaţi copii în locuri special amenajate în care vor fi preluaţi de către angajaţii noştri şi îi vor îndruma în lumea artelor, în timp ce spectatorul, adică dvs, veţi fi în sală. Deci, sigur, cred în omul ordonat care poate să îşi facă timpul aşa cum doreşte şi cred totodată că dacă venim în întâmpinarea acestui tip de om sau de public atunci noi suntem câştigaţi. Spectatorul nostru poate acum să îşi aleagă un spectacol din luna iunie a anului viitor şi să îşi cumpere acum bilet pentru a fi sigur că atunci va fi prezent.
Opera nu mai este demult o formă de spectacol, este un fenomen socio-cultural, și asta încercăm să facem și noi la Opera Națională București printr-o serie de acțiuni, de activități, de mesaje pe care le transmitem sub forme diverse publicului pentru a înțelege că modalitatea de a spune ceva oamenilor a devenit foarte diversă și cu ajutorul emoției în stare pură, ceea ce Opera transmite, e mai ușor să ajungi în sufletul spectatorului.
Odată cu renovarea clădirii, Opera Naţională București prezintă facilităţi comparabile cu cele ale Europei de Vest, avem un nou spaţiu cultural în Bucureşti. Ce aduce această stagiune?
Răzvan Ioan Dincă: Da, într-adevăr, clădirea noastră a suferit o serie de îmbunătăţiri odată cu noile intervenţii ce s-au făcut în baza lucrărilor de reabilitare şi refacere a clădiri, dar importanţi nu sunt pereţii, importantă e activitatea, ceea ce noi încercăm să oferim. Betoanele şi cărămizile sunt percepute, te-ai uitat, le-ai văzut, arată bine, şi mai departe, ce se întâmplă? Mai departe, trebuie să folosim un spaţiu de aproximativ 20.000 de metri pătraţi atât cât probabil are Opera Naţională București, să îl folosim la un potenţial cât mai apropiat de maxim. Suntem în centrul Bucureştiului, e anormal şi inutil să faci un spectacol seara de la ora 19.00 la ora 22.00 şi în rest această clădire să devină sediu administrativ al unor contabili şi câţiva funcţionari, fie ei artistici, fie de altă natură. Important este să îl deschidem. Important e ca artistul să se simtă aici ca acasă, ceea ce deja o face. Dar important este şi ca spectatorul să se simtă ca acasă. Sau nu ca acasă, aşa cum are el la el acasă, pentru că îmi este greu să cred că un spectator are la dispoziţie un foaier de Operă în casa lui, dar în acelaşi timp trebuie să inducem sentimentul că spectatorul este primit la Operă ca şi cum Opera ar fi casa sa.
Prin urmare, oferim amatorilor tururi ghidate pentru a se familiariza atât cu spaţiul destinat publicului cât şi cu backstage-ul, dar și evenimente conexe, alternative Operei, cum este, de exemplu, inaugurarea în luna decembrie a Muzeului Operei, aflat în paragină de foarte multă vreme sau Librăria Operei care va funcţiona tot în foaier şi care va fi deschisă tot timpul zilei, alăturată unei cafenele care permite să aibă loc inclusiv întâlniri de afaceri sau întâlniri legate de dezbateri privind genuri artistice diverse, lansări de carte, expoziţii.