Opereta lui Porumbescu, scrisă în 1882, citită prin secolul XX românesc. Un soldat se întoarce dintr-un război care nu este al lui, într-o țară care nu mai este a lui. Dragostea, munca, cerul, revoluția — patru momente dintr-un secol, pe aceeași scenă.
Crai Nou este prima operă românească. Scrisă de Ciprian Porumbescu la 29 de ani, cu un an înainte să moară — un gest de afirmare culturală într-o Bucovină aflată sub stăpânire austriacă. Textul este clasic: o intrigă pastorală, o dragoste tânără, o recunoaștere finală.
Am ales să nu reconstitui secolul XIX. Am plasat acțiunea într-un secol XX românesc compus din patru straturi — războiul, reconstrucția industrială, intimitatea cosmică, violența revoluționară. LED-ul mare de fundal devine o memorie colectivă: orașe bombardate, hale metalurgice, cer înstelat, steaguri arzând.
Întrebarea care a condus repetițiile: ce înseamnă să te întorci acasă după un secol care ți-a schimbat țara? Răspunsul nu e nostalgic. Muzica lui Porumbescu rămâne intactă — dar cadrul în care o auzim a trecut prin tot ce a trecut și România.
Am păstrat fiecare notă a lui Porumbescu. Am schimbat doar secolul în care o auzim.