Liliacul

Premisa

Die Fledermaus literal înseamnă „Liliacul” — porecla lui Dr. Falke, lăsat, în zorii unei dimineți, îmbrăcat în costum de liliac într-un parc. El își construiește răzbunarea în jurul poreclei. Am decis ca întreaga producție să literalizeze metafora: liliacul, pe scenă, devine imagine recurentă — aripi, zbor, umbră.

Note de regie — O operetă post-dramatică

Liliacul este, în canonul operetei, spectacolul-festiv prin excelență: un vals după altul, o petrecere care acoperă o răzbunare. Toată lumea o pune la fel: valțuri, un supeu mascat, happy end. Am vrut să dislocăm regula. Dacă Falke e liliacul, el va zbura. Dacă Orlovsky ține un bal — va fi un bal distopic, cu cuști, cu proiecții, cu un cabaret aproape decadent.

Scenografia a pornit de la un semn de închisoare: grile negre, ambient industrial, o lună reală pe care Prințul Orlovsky își așază invitatele. Costumele au refuzat convenția bourgeoise-vieneză — în locul lor, un repertoriu de personaje-tip mai apropiat de Cabaret decât de opereta clasică. Păsări, creste, măști.

N-am tăiat nicio notă din partitura lui Strauss. Muzica e intactă. Ceea ce se schimbă e rama. Spectacolul care poartă la fel, peste decenii, numele Liliacul, poate fi — trebuie să fie — recitit.