Mamma Mia!

Premisa

Un musical pop recitit cu aceeași seriozitate ca orice text dramatic. Sub petrecere, sub zecile de hituri ABBA, se ascunde o poveste despre teamă — de moștenirea pe care o primești și de cea pe care o lași. Am tratat Mamma Mia! ca pe o piesă, nu ca pe un playlist.

Note de regie — Coșmarul Sophiei

Filmul cu Meryl Streep a fixat Mamma Mia! în imaginarul public ca pe o comedie însorită despre o nuntă grecească. Dar piesa de pe West End, din 1999, are un moment pe care filmul îl subestimează: secvența „Under Attack”. Sophie s-a băgat într-o încurcătură — i-a invitat la nuntă pe trei bărbați pe care-i bănuiește că i-ar putea fi tată, fără să-i spună mamei. Cu o noapte înainte, doarme prost. Atunci intră coșmarul.

În producția noastră, coșmarul e punctul turnant. Nu o scenetă de tranziție. Ansamblul apare în halate albe de spital, se mișcă în formații rituale, înconjoară patul. Lumea solară a insulei dispare complet. Pentru două minute și jumătate, Mamma Mia! devine un spectacol expresionist.

Restul spectacolului — Mykonos, bucuria, hiturile — capătă alt gust după asta. Nu mai e doar o petrecere. E o petrecere care acoperă o frică reală: frica de a ști cine ești.